Așezat în Țara Bârsei, locuită din cele mai vechi timpuri și parte a provinciei romane Dacia, Brașovul are atestată pe teritoriul său o veche populație străromână și româno-slavă, lângă care s-au așezat grupuri de maghiari și de germani. Colonizarea aici a Cavalerilor Teutoni, în 1211, a favorizat întemeierea unui loc fortificat cu ziduri, a unei cetăți, populate cu sași. Orașul este pomenit în secolul al XIII-lea drept Corona, Barasu și apoi Kronstadt. Numele de Brașov este de origine slavo-română și înseamnă „orașul ienuperilor”, ceea ce în săsește se zice „Krane Stadt”. Ulterior, devenit oraș liber regesc, Krane a devenit
Advertisment
Krone=coroană, iar stema a căpătat forma adecvată a trunchiului de copac încoronat. Când sașii au trecut la construcția Bisericii Negre, înainte de 1400, au încurajat venirea românilor balcanici, alungați de cucerirea otomană a țaratelor bulgare. Cum ei veneau din țară slavă, românii localnici le-au zis „șchei”, adică slavi, iar străinii „bulgari”, deoarece proveneau din Bulgaria. În Șchei, s-a construit orașul românesc, placa turnantă a celor trei Țări Române, unde s-au creat școli de copiști și traducători, prima bibliotecă, prima arhivă, prima școală românească, la Biserica Sf. Nicolae, de pe întreg teritoriul României, prima cronică în limba română etc.
La Brașov, Diaconul Coresi a tipărit primele cărți în românește și a pus bazele limbii literare. La 1850, s-a creat gimnaziul românesc (devenit Colegiul Național Andrei Șaguna), unde au învățat și au predat personalități precum Titu Maiorescu, Ciprian Porumbescu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Sextil Pușcariu.
Recomandări
Partenerii noștri