A trăit 32 de ani de viață activă, din 1431 până în 1463, când a dispărut din Paris și nu s-a mai știut nimic de el. A fost unul dintre cei mai mari poeți ai lumii, din epoca de trecere de la Evul Mediu la lumea modernă. A absolvit Universitatea Sorbona la 21 de ani și a obținut gradele de bacalaureat și magistru.
Advertisment
Deși cleric, a avut o viață aventuroasă și plină de neprevăzut. Într-o gravură dintr-un text care a pus bazele legendei lui Villon, poetul este prezentat drept cleric, ca un simbol al escrocului și al depravatului, bărbierit, tuns scurt, cu un halat lung, bonetă și insignă de licențiat în arte, o carte într-o mână și o banderolă cu numele său în cealaltă.
Cartea se cheamă „Colecție de ospețe pe gratis ale maestrului François Villon și gașca sa” și a apărut postum, prin 1480 sau în 1495. A fost implicat în scandaluri, condamnat la moarte, închis, grațiat, iarăși pedepsit la exil etc. A scris versuri extraordinare, catrene, balade, epitafuri, dintre care vestite sunt Balada spânzuraților, Balada contra dușmanilor Franței, Balada veselă a crâșmarilor, Balada actorului și altele. A fost tradus în multe zeci de limbp, inclusiv în românește. Cei mai buni traducători români sunt Romulus Vulpescu, Ștefan Foarță, Cezar Ivănescu, Dan Botta și Aurel Rău. Villon a intrat în memoria intelectuală a omenirii drept un poet de geniu, trăitor într-o perioadă frământată și autor al unei opere durabile, gustate și azi.
Recomandări
Partenerii noștri