Un vârf de…Spirulină 

Spirulina este o cianobacterie albastru-verde, care trăiește în ape dulci alcaline sau sărate, cu o formă spiralară, de unde și-a primit și numele.
Una dintre cele mai răspândite „legende” despre spirulină este credința că aceasta era „mana din cer” menționată în Biblie.
Această teorie sugerează că hrana spirituală descrisă ca fiind adunată de israeliți în timpul rătăcirilor lor prin deșert era de fapt spirulină uscată.
Cronicile spaniole din secolul al XVI-lea povestesc că la aztecii  spirulina era considerată un dar al zeului Soarelui, care dădea energie și rezistență războinicilor și curierilor care trebuiau să alerge mari distanțe pentru a duce vești. Se credea că are puterea apelor sacre și că poate oferi sănătate și forță celor ce o mănâncă.
Spirulina era culeasă sub formă de pastă verde de pe suprafața apei, apoi era uscată și transformată în „pâini verzi” numite ’’tecuitlatl’’, pe care le vindeau la târguri.
Aceste turte aveau o mare valoare nutritivă și erau consumate în amestec cu porumb sau legume.
In Africa, tribul Kanembu, în special în jurul Lacului Ciad, recolta spirulina numită ‘’dihe’’ care era uscată în turte rotunde care se consumau în supe sau tocânițe. Și aici spirulina era considerată un dar al apelor sacre , pentru că îi hrănea pe oamenii chiar și pe timpul secetei.
Astăzi spirulina este considerată un „superaliment” datorită conținutului ridicat de proteine (60–70%), vitamine (A, B12, K), fier, magneziu și antioxidanți.
Deși beneficiile spirulinei pentru sănătate sunt bine documentate în literatura științifică, o narațiune comună este că aceasta posedă puteri remarcabile de a stimula imunitatea, de a detoxifia organismul și de a îmbunătăți sănătatea generală.
Mai mult acesta a fost numită de ONU și NASA „hrana viitorului”.
Se crede că în programele spațiale, spirulina ar putea fi baza alimentației astronauților pe Marte sau pe stațiile orbitale, pentru că produce multă hrană pe spațiu mic și chiar oxigen.